Echilibrul final

e locul unde vreau sa te ajut sa mergi.. e starea, e senzatia, e viata asa cum se merita traita :*

Ai grija de sotia ta!

In ultimele zile am observat ceva cu privire la ceea ce trebuie sa oferi ca barbat, sotiei tale. Am numit asta "balanta sotiei", putem privii nevoile unei femei imediat dupa casatorie intr-o balanta foarte simpla, ca ceea ce apare pe ea, si foarte complexa din punct de vedere al echilibrarii. Pe un taler al balantei trebuie sa pui tot ceea ce avea sotia ta la ea acasa, la parintii ei, adica sa ii oferi: grija tatalui, caldura mamei, prietenia fratelui, gingasia pisicii, obligatii, ore fixe si bilete de voie.. iar de aici se tot diversifica categoriile dupa caz, important este sa nu duca dorul. In celalalt taler al balantei trebuie sa pui ceea ce ai tu ca om si ca individ al societatii, trebuie sa aduci balanta la echilibru prin iubirea ta diferita de ceea ce a avut acasa, prin grija ta diferita, prin tot ceea ce ai tu diferit, important este ca ea s-a casatorit cu tine pentru tine (de regula:), asa ca nu uita de tine, cand timpul trece intervine obisnuinta, nu o lasa sa se obisnuiasca cu tine, sau daca asta ai vazut tu ca-i place, asta fa, daca v-ati intalnit in club, mai du-o in club, daca v-ati intalnit intr-o excurise, nu uita sa o mai duci in excursie, ea te place pentru unicitatea ta, nu te culca pe ureche ca totul e ok acum, ca daca nu ai chef te intelege, sau orice altceva, nu uita sa fi tu , cu asta echilibrezi balanta, intr-o parte ceea ce a avut sa nu duca dorul, intr-o parte ceea ce ai tu de oferit sa te iubeasca in continuare, daca e prea mult pe partea ta, o sa i se faca dor, daca e prea mult pe partea ei, a ceea ce a avut, o sa se sature de tine, nu e bine.. in final, ai grija de sotia ta!!

Inceputul inceputului

Eu am plecat intotdeauna de la o idee, de la puterea credintei.. Dumnezeu ne-a lasat totul, dar sa nu insist tema asta, poti accepta usor ca in viata ai o gramada mare de astfel de rasarituri, insa, cu totii avem un singur apus, pentru fiecare vine "particularizat".. Avand parte de multe rasarituri, ne imaginam ca un timp, o secunda din viata pamantului, este a noastra. Poate cel mai important lucru este sa invatam sa il traim, iar cu fiecare rasarit avem aceasta sansa, avem ocazia de a incepe sa ne traim viata. Fiecare din noi traieste, dar gandeste-te tu, cititorule, crezi ca traiesti asa cum vrei, ti se pare aiurea sa mai crezi in vise, sa te mai joci cu pustiul tau de 13 ani in curtea scolii, ai altele pe cap? Daca facem o calatorie in timp.. cand aveam 5 ani, da, aminteste-ti cum gandeai la 5 ani, eu te asigur ca fericirea unui om atinge apogeul in copilaria frageda, unde intr-un ocean de probleme si griji, indiferenta era o barca. Normal ca acum nu mai putem fi indiferenti la tot ce ne inconjoara, dar noi creem lucruri, si tot noi le dam o importanta aparte, noi le complicam si tot noi incercam sa le rezolvam.. In majoritatea cazurilor intalnite de mine exista un tipar, fiecare persoana ce trece de o varsta 25/30 de ani, uita tot, uita vise, uita speranta, uita copilarie, uita dragostea... Mare Pacat!! Daca inca iti mai place sa visezi cu ochii deschisi, inca mai ai o parte de copil in tine, contureaz-o, da-i din timpul tau, nu uita ca acea parte te-a dus pe cele mai inalte trepte ale fericirii candva, nu demult. Acum eu pastrez doua minti intr-una, copilul din mine se tot tine de sotii, cum e normal varstei mele traiesc anumite sentimente, am parte de zile extraordinare, si culmea, nimic material nu imi ofera asta. Doar cred in speranta, cred in tot ce spune Voltaj aici, am ales ca fiecare rasarit sa insemne un nou inceput, privesc cerul in fiecare dimineata, trag o gura mare de aer si imi incep ziua cu gandul de a face ceea ce este mai important pentru mine nu ceea ce este urgent, pentru ca satisfactia este diferita, trebuie numai sa incerci sa schimbi ceva, sa iti amintesti de tine.

Startul unui nou inceput..

Am ales sa scriu despre 'start', adica acel rasarit din multele pe care le avem si pe care le putem avea pana la singurul apus, sunt momente in viata oricarei persoane in care apare un sentiment, la, undeva la varsta adolescentei este acel sentiment "ciudat" majoritatea il numesc asa pentru ca nu au avut ocazia sa invete un cuvat mai potrivit decat ciudat, acest cuvant la adolescenti imbraca o multime de conotatii despre care poate o sa amintesc pe undeva in acest blog, acum sa continuam cu sentimentul evoluat, mai sus de adolescenta capata numele de schimbare, dorinta de socializare si altele, in esenta sentimentul este doar o stare de 'durere' a obisnuintei, te-ai obisnuit cu felul cum te indragostesti, de felul cum te imbraci, de felul cum te distrezi, de felul cum altii te vad, in esenta te-ai obisnuit de tine, parca te 'doare', te framanta aceasta obisnuinta, deci vrei o schimbare, o schimbare radicala, sau poate ca o percepi ca pe o schimbare care te va scoate din obisnuinta si alegi sa schimbi doar ceva, ei bine sentimentul ala 'ciudat' nu iese nici cu "cel mai scump sapun", a intrat in sangele tau si "se zbate", si daca e asa cu iese? iese cu "un sapun ieftin" dar care "se dizolva in perseverenta amestecata cu multa vointa si optimism", poate ca folosesc cuvintele ciudat, dar intelegi tu ce vreau sa spun.. voi prezenta in acest blog metode prin care "sa te schimbi in tine", daca tu cauti altceva inseamna ca nu te-ai gasit pe tine.. a fi tu insuti si a te mandrii cu asta este un final frumos si in acelasi timp reprezinta un drum anevoios, dar, in numele fericirii celor care au trecut pe drumul asta, se merita!